Depresiunea Lăpușului este mărginită la sud de Culmea Breaza, la vest de Masivul Preluca și Dealul Pietriș, la est de Dealurile Suplaiului, la nord și nord- est de M-ții Țibleș și M-ții Lăpușului.
Din punct de vedere administrativ, Țara Lăpușului a aparținut din vechime județului Someș, iar în prezent face parte din județul Maramureș, ocupând partea sudică a acestuia, regiunea învecinându-se cu județele Sălaj și Cluj în sud și Bistrița Năsăud în est.
Din punct de vedere etnografic, Țara Lăpușului este situată între Țara Chioarului la vest, Țara Năsăudului la est, Țara Maramureșului în nord, Valea Someșului în sud.
Numele Țării Lăpușului, cât și al centrului acesteia, derivă de la numele râului Lăpuș, cea mai veche atestare documentară a toponimului Lăpuș datând din 1070 și se referă la Lapus et Fluenta Zamos.
Relieful Țării Lăpușului este variat din punct de vedere morfologic și complex în alcătuirea sa geografică, oferind peisaje de un rar pitoresc ( Defileul Lăpușului, Șatra Pintii, Cheile Babei, Peștera cu oase din M-ții Lăpușului etc).
Solurile predominante în zona Țării Lăpușului sunt cele aluviale în luncile râurilor( fertile pentru agricultură), brune de pădure, iar către munte cele podzolice.
Subsolul zonei Lăpuș este bogat în metale neferoase : aur,argint și metale feroase precum și materiale de construcții.
Depresiunea Lăpușului are o climă temperat continentală, cu diferențe între partea estică și vestică.
Rețeaua hidrografică actuală a Țării Lăpușului este rezultatul unei îndelungate evoluții în timp, ea definindu-se pe măsura formării reliefului actual.
Varietatea formelor de relief, particularitățile climei și natura diferită a rocilor sunt elemente care au determinat o vegetație bogată și variată.
Varietatea formelor de vegetație determină existența unei faune complexe.
Lăpușul, ținut legat dintodeauna prin creația sa materială și spirituală de glia și ființa neamului românesc, este posesorul unei bogate moșteniri și tradiții de istorie milenară.
Populația Țării Lăpușului a fost dintodeauna românească, iar evoluția ei etnică și demografică este strâns legată de factorii naturali, de migrările și imigrările care au avut loc.
În Țara Lăpușului s-au practicat toate îndeletnicirile străvechi, pe care oamenii pământului, românii, nu le-au părăsit niciodată : agricultura, creșterea animalelor, meșteșugurile de bază, mineritul, olăritul, lemnăritul, torsul și țesutul precum și alte ramuri industriale.
Din motive geografice și economice, în regiune nu există cale ferată, ci doar șosele.
Frumusețea locurilor, pitorescul peisajelor și formele de relief variate, în care zona depresionară se leagă de zona montană, asigură existența unui potențial turistic natural ridicat, la care se adaugă elementele umane în cadrul cărora se disting cele etnografice, bisericile de lemn și mănăstirile.
Zona Lăpușului este conectată la rețeaua de telefonie interurbană automată, având prefixul 0262.
Viața spirituală a locuitorilor Țării Lăpușului este indisolubil legată de apariția și pătrunderea creștinismului care s-a dezvoltat, ca de altfel pe întreg teritoriu românesc, în formă răsăriteană ortodoxă.
În zona Lăpușului există în prezent biserici ortodoxe și greco- catolice, biserici aparținând celorlalte culte religioase, biserici monument ( Biserica Adormirea Maicii Domnului, Sfinții Arhanghelii Mihail și Gavril din Rogoz, Sfântul Ilie din Cupșeni, Bisericile din Ungureni,Libotin etc.) precum și câteva mănăstiri : Mănăstirea ”Sfânta Ana” Rohia, Mănăstirea ”Rohiița”, Mănăstirea ”Șatra”, Schitul ”Șatra”, Mănăstirea ”Sf. Ilie” Dealul Mare, Mănăstirea ”Sf. Treime” Suciu de Sus, Mănăstirea Lăpuș, care prin sacralitatea lor și frumusețea împrejurimilor sunt vetrele de spiritualitate cele mai potrivite pentru închinare și liniște sufletească, adevărate izvoare de viață duhovnicească.
Învățământul lăpușean se mândrește cu rezultate deosebite, având în fiecare an finaliști la olimpiadele școlare. În toată Țara Lăpușului există localuri special amenajate pentru desfășurarea procesului instructiv- educativ, în școli și în grădinițele de copii.
În zona Lăpușului, ca de altfel pe întreg teritoriu românesc, relațiile interumane sunt reglate de obiceiuri care contribuie la consolidarea legăturilor de întrajutorare, prietenie, familie, înrudire între membrii societății.
Aceste obiceiuri s-au transmis din generație în generație, constituind un adevărat calendar al vieții rurale și familiale.
Graiul lăpușenilor, ca de altfel întreaga limbă populară sau cultă, atestă originea daco- romană a poporului nostru, factura latină a limbii sale, dar și influențele pe care această limbă le-a asimilat de-a lungul veacurilor, în convețuirea românilor cu alte popoare : maghiar, slav, german, evreu.
Centrul de gravitație al zonei este orașul Târgu Lăpuș, situat în depresiunea cu același nume pe terasele râului Lăpuș, fiind atestat documentar în anul 1291, impunându-se de-a lungul secolelor ca cel mai puternic centru politic, economic și cultural al Țării Lăpușului. Are o suprafață de 22.530 ha și o populație de 13.200 locuitori împreună cu cele 13 sate care-i intră în componență : Boiereni, Rohia, Fântânele, Dămăcușeni, Rogoz, Borcut, Inău, Dumbrava, Stoiceni, Dobric, Cufoaia, Răzoare și Groape.
OBIECTIVE TURISTICE
În Țara Lăpușului primele centre de cultură au fost bisericile.
BISERICA DE LEMN DIN LĂPUȘ - a fost înălțată în anul 1437 de nobili, motiv pentru care mai este numită ” biserica nemeșilor”.
Este construită din lemn cioplit cu securea, în stilul bisericilor de lemn din Maramureș, aqvând temelia de piatră. Intrarea se face prin lateral, fiind singura biserică din zonă care are pridvorul orientat spre sud.
Pictura în stil bizantin, realizată în 1767 de Radu Munteanu este aproape în întregime distrusă.
În patrimoniul bisericii există 12 icoane, pictate pe lemn, cea mai veche fiind din 1699.
Este declarată monument istoric.
BISERICA ORTODOXĂ DE LEMN DIN ROGOZ - a fost constriută în 1560 din trunchiuri uriașe de ulm aduse din Poiana Popii și Secătură. În 1661 biserica a fost distrusă parțial de tătari, ulterior fiind refăcută în forma actuală.
Are planul longitudinal, cu pronausul pentagonal și altarul septagonal. Consola este o stilizare a capului de cal, simbolizând fuga spre veșnicie. La altar sunt 125 de capete de cal stilizate. Turla se sprijină pe două grinzi pe pronaus, cu o treaptă la bază și două inele pe coif. Treapta simbolizează pășirea spre veșnicie, iar cele două inele, logodna cu Hristos în veșnicie. Are patru turnulețe la baza turnului săgeată și un brâu de lemn sculptat aplicat pe mijlocul peretelui. În interior se găsesc urme ale primei picturi, realizată în 1785 de Radu Munteanu din Ungureni și Nicolae Man din Poiana Porcului.
Biserica este închinată Arhanghelilor Mihail și Gavril și este declarată monument istoric în patrimoniul UNESCO.
BISERICA GRECO-CATOLICĂ DIN ROGOZ - a fost construită după invazia tătarilor din 1717 la Suciu de Sus fiind adusă aici ulterior și amplasată în cimitirul satului.
Este construită din bârne de lemn de paltin, îmbinate cu măestrie astfel încât să poată fi montate și demontate fără a se deteriora.
Biserici de lemn de o certă valoare și frumusrțe pot fi vizitate și în alte sate din Țara Lăpușului : Cupșeni, Libotin, Ungureni, Răzoare, Dobric, Inău, Costeni, Stoiceni, Dumbrava.
MĂNĂSTIRI DIN ȚARA LĂPUȘULUI
MĂNĂSTIREA SF. ANA ROHIA - este așezată în hotarul localității Rohia, la 2 km de sat, în mijlocul unui codru de fag și de stejar, pe dealul unei coline numită ” Dealu-i Vie”.
Ctitorirea mănăstirii este legată de personalitatea preotului ortodox român, Nicolae Gherman, paroh în Rohia, în urma unor evenimente cu coloratură miraculos religioasă de legendă.
Preotul a avut 10 copii. Printre aceștia și o fetiță, Anuța, care a murit la vârsta de 10 ani. Profund impresionat și îndurerat, acesta visează mereu fetița, care îi cerea să facă o casă ”Maicii Domnului”, pe ” Dealu-i Vie”.
Când taina aceasta este arătată de Dumnezeu și altora, preotul se hotărăște să construiască mănăstirea, însemnând locul pe care l-a ales pentru construire cu o cruce. Peste noapte crucea și-a schimbat locul, tocmai pe pintenul dealului. La o a doua încercare de a readuce crucea pe locul stabilit s-a repetat mișcarea.
Cu ajutorul sătenilor, în anul 1923 au început lucrările de construcție a mănăstirii care a durat până în 1925, iar sfințirea s-a făcut la 15 august 1926, de sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, care a devenit și hramul mănăstirii.
În ansamblul mănăstirii se găsește o bibliotecă cu un fond de carte de circa 40.000 de volume, un muzeu,Casa Poetului, Casa Stăreției, Casa cu Paraclis, Altarul de Vară etc.
În anul 1997, datorită faptului că biserica mănăstirii a devenit neîncăpătoare pentru număru mare de credincioși ce veneau la slujbă, s-a hotărât demolarea ei și construirea unei noi biserici.
Mănăstirea Rohia a reprezentat primul așezământ de monahi ortodocși din Ardealul alipit României.
La mănăstirea Rohia își doarme somnul de veci marele om de cultură Nicolae Steinhardt.
MĂNĂSTIREA ROHIIȚA - În hotarul satului Boiereni, în locul numit Valea Rohiiței a existat o mănăstire de lemn care a fost distrusă în anii 1761- 1762, fiind arsă.
Locul vechii mănăstiri a fost marcat de o cruce de lemn, apoi de una de piatră în 1904. În anul1975, Pop Iov din Rohia a donat o mică capelă din tablă care a fost așezată lângă crucea din 1904 pe locul fostei biserici a mănăstirii.
În anul1985, Preotul Emil Man, din Boiereni, sprijinit moral și material de credincioși, a început înălțarea unei biserici după un proiect propriu.
Fiind construită din lemn de brad și pictată pe pânză aplicată, biserica afost terminată în 1986.
Din mai 1993 s-a stabilit aici o obște monahală.
MĂNĂSTIREA DUMBRAVA ( ȘATRA) - este situată la 10 km nord- vest de satul Dumbrava, la poalele muntelui Șatra, în Poiana Paltinului.
Înălțarea ei a început în anul 1990, ctitor fiind preotul Ioan Cosma.
Mănăstirea poartă hramul ”Înălțarea Sfintei Cruci”.
MĂNĂSTIREA SFÂNTA TREIME DIN SUCIU DE SUS - este situată într-o poiană de sub Dealu Breaza, fiind înălțată între 1990- 1998 pe locul altei mănăstiri distrusă în 1961 de comuniști.
Hramul mănăstirii este a doua zi de Rusalii.
MĂNĂSTIREA SFÂNTU ILIE DIN COROIENI - este așezată într-o poiană foarte frumoasă, pe un drum lateral, la 3 km de șoseaua, Lăpuș- Gâlgău, în nordul satului Coroieni.
A fost înălțată de ieromonahul Paisie Cosma, în perioada 1990- 1999.
Hramul mănăstirii este pe 20 iulie de Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul
MĂNĂSTIREA DE MAICI NAȘTEREA MAICII DOMNULUI DIN LĂPUȘ - este înălțată în locul numit Tulniceasca de pe Valea Râoaia.
Ridicarea acestei mănăstiri s-a făcut în amintirea a șapte călugări izgoniți din mănăstirile lor în timpul prigoanei generalului Bukow din anii 1760 - 1763.
Construirea mănăstirii a început în anul 1994 de către preotul Nicolae Giurgiu, sprijinit de întreg satul Lăpuș.
Este o mănăstire de călugărițe, stareța mănăstirii fiind monahia Magdalena Drăguș.
ALTE OBIECTIVE TURISTICE
DEFILEUL LĂPUȘULUI - ( 28 km lungime), situat în sudul Masivului Preluca, cu versanți abrupți împăduriți, uneori prăpăstioși în lungul cărora există grote și peșteri, iar văile afluente formează chei spectaculoase și cascade.
MUNTELE ȘATRA (Șatra Pintii) - un mic vulcan ( 1014 m) înconjurat de un larg piemont, care de la distanță are forma unei cetăți . Pe platoul său, comform baladelor populare, haiducul Pintea Viteazul își avea una dintre reședințe.
La poalele sale există izvoare minerale, cele mai cunoscute fiind cele de la Stoiceni.
PEȘTERA CU OASE - din M-ții Lăpușului pe pârâul Botizul, la 3 km nord de satul Poiana Botizii are potențial de rezervație speologică și paleontologică având în vedere faptul că în interiorul ei există fosile ale ursului de cavernă care a trăit aici în perioada pleistocenă din coaternar.
CHEILE BABEI - formate prin adâncirea pârâului Poienii pe o lungime de peste 2 km în bara de calcare eocene dintre satele Baba și Poiana Blenchii atrag turiștii nu numai pentru peisajul spectaculos ci și pentru practicarea pescuitului.
Peisaje rare oferă turiștilor și Cheile Rohiei, Cheile Teiului, Masivul Aluniș și Dealul Pietriș.
Turiștii care vin în zonă pot vizita Colectia Etnografică ” Nicolae Man” Târgu Lăpuș ( str. P-ții, nr.10) - unde sunt expuse obiecte de lemn specifice gospodăriilor din Țara Lăpușului, sculpturi de lemn, mobilier țărănesc, un costum popular femeiesc și un costum popular bărbătesc, zadii, lepedee, pături și fețe de perne tradiționale.
Colecția de sculptură ” Alexandru Perța Cuza” Târgu Lăpuș ( str. Mioriței, nr.9) - care cuprinde piese sculptate de meșterul popular, cele mai numeroase exponate fiind reprezentate de măști, obiecte de uz casnic, sculpturi pe teme religioase și personalități. Pe lângă acestea aici există icoane pe sticlă și troițe.
Nicolae Serban - s-a nascut in satul Rogoz- Tg. Lapus.
Este un artist amator care activeaza in domeniul sculpturii, fiind o prezenta constanta la targurile mesterilor populari din: Bucuresti, Suceava, Ploiesti, Oradea. Participa la taberele internationale de sculptura in Austria si Ungaria.
Are expozitii personale si de grup, atat in tara cat si in strainatate.
 |
| CLIPA RAGAZULUI |
PERSONALITATI ALE TARII LAPUSULUI
VASILE LATIS
VASILE LATIS - S-a nascut in localitatea Cufoaia. Poet si folclorist, a fost profesor- doctor in filologie. A debutat cu poezie in Revista " Familia" in anul 1967. A publicat poezie si studii de folclor in diverse culegeri si reviste literare. Membru al cenaclurilor " Astra Lapuseana"din Tg Lapus si " Nord" din Baia Mare.
Profesor la liceul din Tg. Lapus, inspector general scolar, profesor universitar, a desfasurat o munca sustinuta pe taramul educatiei, fiind un exemplu demn de urmat.
In anul 1979 a colaborat la realizarea filmului etnografic Tara Lapusului, produs de studioul Alexandru Sahia.
Poet de o mare profunzime spirituala, personalitate complexa a literaturii romane, publica mai multe carti: " Spatiul si timpul in sistemul pastoritului din Maramures": Rezumatul tezei de doctorat- Bucuresti 1998. " Pastoritul in Muntii Maramuresului", "Odihna rostitoare", " Versuri de apropiere"," Socrate se plange dupa Diotima", "Cantecele Diotimei", "Cantece fara cuvinte",etc.
In anul 2003 i-a fost decernat titlul de "Cetatean de onoare" al orasului Tg. Lapus, ca o incununare a rezultatelor sale pe taram stintiific si social.
Personalitate de marca a culturii romane, Vasile Latis reprezinta un adevarat simbol pentru Tara Lapusului, un punct de referinta si pentru locuitorii sai un prilej de mandrie si consideratie.
AUREL VAIDA
Aurel Vaida - s-a nascut in 25 martie 1927 in localitatea Borcut, comuna Dumbrava, Judetul Somes ( azi Maramures) din parintii Pavel si Gafia, fiind crescut de bunicii din partea tatalui.
A facut scoala primara in satul natal, avandu-l ca invatator pe Ioan Man. In 1940, dupa absolvirea scolii primare, a facut doua clase in limba maghiara. In anul 1945 s-a inscris la Liceul " Andrei Muresanu" din Dej, unde a urmat un an, dupa care a continuat cursurile la Liceul clasic mixt din Bucuresti. A urmat apoi Facultatea de istorie - filozofie din Iasi, iar doctoratul l-a sustinut la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj.
In toamna anului 1947 a plecat in armata , unde, dupa o instruire de scurta durata a fost trimis la Scoala de ofiteri de artilerie antiaeriana " Mihai Viteazul" la Brasov. Dupa 8 luni de cursuri a fost avansat sublocotenent si retinut in activitate. A urmat Scoala de ofiteri de infanterie,pe care a absolvit-o, si un curs academic. A lucrat ca militar in diferite unitati militare si comandamente de arma.
In anul 1968, in timpul vizitei presedintelui francez Charles de Gaulle in Romania, Aurel Vaida a avut o contributie importanta la desfasurarea in conditii bune a acestui eveniment.
Atat in timpul activitatii militare, cat si dupa trecerea in rezerva, s-a ocupat de cercetarea arhivistica in domeniul istoriei, publicand un numar important de studii in domeniu, dupa cum urmeaza:
1. Lupta de rezistenta antifascista in Maramures in perioada ocupatiei horthiste (30 august 1940 - 18 octombrie 1944) (1972);
2. Osenii si stramosii lor (1975);
3. Maramuresenii participanti la lupta de eliberare a popoarelor europene cotropite de Germania hitlerista (1977);
4. Din zilele negre ale ocupatiei fascisto - horthiste (1978);
5. Trei ani in spatele frontului hitlerist (1978);
6. Atanasie Mot Dambul (1978);
7. Participarea Chioarului la revolutia romaneasca din Transilvania (1978);
8. Ioan Dragomir - figura marcanta a revolutiei de la 1848 - 1849 din partile Lapusului si Chioarului (1981);
9. Voivodatul lui Ahtum si caderea lui (1981);
10. Maramuresenii in primul razboi mondial pe frontul romanesc din Moldova si din Italia (1984);
11. Armata romana in rozboiul anthitlerist (1985);
12. Omagiu aparatorilor patriei (1985);
13. Ioan Popescu de Coas 91987);
14. Ioan Buteanu - Prefectul Zarandului (1991);
15. Intamplari cu un rege pe Vaser (1997);
16. O miscare antifeudala din valea Rodnei mai putin cunoscuta, sprijinita de nobilimea din Maramures (1997);
17. Revolutia de la 1848 - 1849 in nordul Transilvaniei (1998);
18. Amintirea lui Vasile Lucaciu (1998);
19. Dr. Vasile Lucaciu in alegerile de la Lapus si Beius (2000);
20. Nostalgie si sfidare (2001);
21. Un general francez pentru Romania Mare (2001);
22. Eroii Diviziei 7 infanterie cazuti in luptele cu trupele maghiare, conduse de Bella Kun in anul 1919 (2001);
23. Un om peste timpuri - Tudor Vladimirescu (2001);
24. 15 martie 1848 - o revolutie furata (2003);
25. Holocaustul - o sfidare la adresa poporului roman (2003);
26. Atanasie Mot Dambul - Tribunul de la Zagra (2003);
Personalitate de seama a stiintei si culturii romanesti, prin tot ce a facut, colonelul Aurel Vaida reprezinta o adevarata valoare a Tarii Lapusului si nu numai. Calitatile sale de cetatean si militar, de bun patriot sunt recunoscute de oamenii zonei, constituind o adevarata mandrie pentru ei si un exemplu demn de urmat.
IOAN FILIP - s-a nascut in localitatea Laschia in anul 1940. Licentiat in filologie si filozofie, a fost profesor de limba si literatura romana la Baiut si Tg. Lapus, inspector la Inspectoratul Scolar Maramures. A debutat cu versuri in ziarul local " Pentru Socialism" in anul 1962.
A colaborat la diverse reviste din judet si tara, iar in anul 1993 i-a aparut postum volumul de versuri " Stare de miracol".
Nicolae Steinhardt
Nicolae Steinhardt - eseist, critic literar, filozof, isi face studiile la liceul " Spiru Haret" si la Facultatea de Drept si Litere a Universitatii din Bucuresti. Dupa ce a obtinut doctoratul in drept, a continuat studiile la Paris si Londra. Redactor la Revista " Fundatiilor regale". In anul 1959 a fost condamnat politic la 13 ani de munca silnica. In anul 1973 a venit la Rohia, unde in 1980 a imbracat rasa monahala, devenind monahul Nicolae de la Rohia.
A colaborat la numeroase reviste, publicand eseuri si studii literare, iar in anu 1980 a obtinut Premiul pentru critica al "Asociatiei scriitorilor din Bucuresti".
Dupa stabilirea la Rohia a publicat volumele:" Intre viata si carti"," Incertitudini literare", " Geo Bogza - Un poet al efectelor", " Exaltarile grandiosului", " Solemnitatile Exuberantei si Patetismului"," Critica la persoana intai","Escale in timp si spatii sau Dincoace si dincolo de texte"," Prin altii spre sine". Postum i-au aparut lucrarile: " Monologul polifonic", "Monahul de la Rohia raspunde la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangeorzan","Daruind vei dobandi", " Primejdia marturisirii", " In genul tinerilor", " Intre lumi", " Cartea impartasirii","In genul lui Cioran, Noica, Eliade"," Drumul catre isihie", " Jurnalul fericirii".
A murit in martie 1989.
Chilia parintelui Nicolae Steinhardt
P.S. Justinian Chira - episcop al Maramuresului si Satmarului, a intrat in Manastirea Rohia la 12 martie 1941, iar in perioada 21 iunie 1944 - 9 septembrie 1973 a condus acest sfant lăcaș in calitate de stareț. Aici a stiut sa reânvie viața monahală după regulile stabilite de întemeietorii monahismului ortodox. Bunul Dumnezeu l-a ajutat în cei aproape 30 de ani de stăreție să realizeze lucruri minunate , atât pe plan duhovnicesc, cât și pe plan gospodăresc, stabilind ca reguli ale conduitei: munca, rugăciunea și studiul.
Pentru meritele sale în conducerea mănăstirii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit în anul 1967 rangul de arhimandrit, iar în 1973 l-a ridicat la rangul de arhiereu, numindu-l episcop vicar la Arhiepiscopia Vadului Feleacului și Clujului. În 26 septembrie 1990 Colegiul Electoral al bisericii l-a ales pentru demnitatea de episcop al Maramureșului și Sătmarului, în 11 noiembrie fiind instalat în această demnitate.
În anul 2001 i-a fost decernat titlul de ”Cetățean de onoare” al orașului Tg. Lăpuș.
A publicat mai multe volume de scrieri religioase și a inițiat formarea bibliotecii Mănăstirii Rohia, care cuprinde în colecțiile sale cărți de o valoare inestimabilă.
Serafim Man - născut în satul Boiereni- Tg. Lăpuș. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952, a intrat în Mănăstirea Rohia. După un noviciat de 3 ani a fost uns ca monah la 20 iulie 1955 de către starețul Iustinian Chira. Peste 2 ani, la 16- 17 martie 1957, a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah, slujind în mănăstire până în anul 1959. Din 1959 până în 1971 a slujit în alte parohii din zona Lăpușului (Cupșeni, Băiuț, Costeni),din 1971 revenind din nou la Mănăstirea Rohia, unde a slujit ca preot și apoi ca stareț.
A publicat lucrarea ”Mănăstirea Rohia” și mai multe volume de scrieri cu conținut religios.
P.S. Iustin Hodea Sigheteanul (n. 23 iunie 1961, Rozavlea , Maramureș) în anul 1976 la vârsta de 14 ani a intrat ca frate de mănăstire, la Mănăstirea Sf. Ana Rohia.
În anul1983,luna septembrie a fost hirotonit diacon pe seama Mănăstirii Rohia, iar in același an luna iunie, a fost hirotonit preot pe seama aceleași mănăstiri.
În anul 1985 a fost tuns în monahism la aceeași mănăstire, primind numele de Iustin, între anii 1988 - 1994 a fost starețul Mănăstirii Rohia.
În data de 17 aprilie 1994 a fost ales arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului sub numele de Sigheteanul, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Valeria Bilț
Valeria Bilț - s-a născut în comuna Bixad, județul Satu - Mare. Absolventă a Facultății de Filologie din cadrul Universității Babeș - Bolyai, în prezent este profesoară de limba și literatura română la Liceul ”Petru Rareș”din Tg. Lăpuș.
Autoare a numeroase articole, reportaje, studii, poezii și proze publicate în diverse reviste județene și naționale. Debutează cu poezie în 1980; membră a cenaclurilor literare ”Astra” din Tg. Lăpuș și ”Nord” din Baia Mare.
Pasionată de folclorul românesc, este autoarea lucrării ”Poezia obiceiurilor de familie în județul Maramureș”.
Dan Bodea
Dan Bodea - s-a născut în satul Rogoz. Este doctor în istorie, membru al Uniunii Scriitorilor, membru al Centrului de Orientalistică al Universității București și membru al Centrului de istoria bisericii din Universitatea București, membru al Universității Mării Negre. A publicat peste 500 de articole de specialitate în reviste din România și străinătate.
Publică mai multe volume de versuri: ”Vita coronata”, ”Cântarea din Cântare”, ”Floarea Florilor”, ”Fiul omului”, ”Drumul crucii la români”, ”La crucea-fântână”, ”La crucea-lumină”, ”La crucea-Înviere”, ”La crucea-Înălțare”.
Mircea Roman
Mircea Roman - născut la 24 iunie 1958 în Tg. Lăpuș. Absolvent al Institutului de Artă ”Ion Andreescu” din Cluj Napoca, secția Sculptură. Între anii 1984 - 1993 activează la București, apoi obține o bursă de studii la Londra, unde lucrează și în prezent.
Are lucrări în Colecția de Artă Contemporană la Osaka, Delfina Studios - Londra, Muzeul de Artă al României, Colecția de Artă a Ministerului Culturii, Fundația ”Nastasia” - București.
A expus lucrări la: Londra, Budapesta, Paris, Osaka, Veneția și în țară. Are monumente în : Șag - Timișoara, Oarba de Mureș, Muzeul Florian din Poiana Soarelui - Cernești.
Pentru merite deosebite pe tărâmul Artei, Președinția României i-a conferit artistului Mircea Roman medalia ”Ordinul Serviciului Credincios” în grad de ofițer.
Grigore Leșe
